Disper

Merg pe strada si ma uit la mine la tine la el la ea...la voi...la noi...la ei...la toti...si la nimeni....

Ce lume!

Hah...ce diferiti parem...dar toti suntem niste disperati paranoici...totul e atat de relativ...incat singuri ne cream siguranta...ne dorim atat de mult sa putem fi siguri de ceva, incat ajungem sa credem ca acel ceva se va intampla...ca acel ceva exista...este....acolo...pt noi

Atatea fete...atatea frici...intrebari...atatea sarme...sarme...da! pe care mergem...fiecare are sarma lui...

Ma holbez pur si simplu...ma opresc pe sarma mea...cu riscul de a ma taia sau de a'mi pierde echilibrul....si ma uit la voi...
Analizez toate gesturile...felul de a merge...privirea...ce ganditi?

Este incitanta ideea cum ca fiecare chiar se gandeste la ceva interesant...ceva ce tine de interiorul sau...nu de faptul ca in 10 minute trebuie sa ajunga la servici...sau ca...in dimineata asta cafeaua a fost de tot rahatul...

Dar e doar o idee de'a mea...si nu vreau sa o transform intr'o siguranta...nu vreau sa disper in asa hal...

Mi'e somn deja...pana la urma da'o dracu' de sarma...astept sa ma trezesti:)

Si tu te'ai plictisit?

Hai...nu fi suparat...oricine se plictiseste...nu? de fapt...asta chiar ar trebui sa fie un drept...dreptul la plictiseala...suna cam aiureah...ca scoasa dintr'o poveste gen Shrek...
Normal...te plictisesti la ora de istorie...cand prof toaca lectia... la un film care oricum te asteptai sa fie plictisitor dar prietenii tai au tinut mortis sa'l vedeti...poate chiar si atunci cand incepi sa te certi cu ai tai zilnic...pur si simplu...te plictisesti...te plictisesti sa inveti...sa fii atent...sa fii bine-dispus...sa iti pese...sa ajuti...???pana unde te plictisesti?


Pana cand vezi ca cineva s'a plictisit de tine...si te supara lucrul asta...te simti poate chiar jignit...te intrebi unde ai gresit...

Dar nu ti-ai dat seama...ca ...de cele mai multe ori...oamenii doar au impresia ca se plictisesc? e o iluzie, pt ca apoi...sa realizeze dorul care-l duc pt. acel ceva sau cineva de care...parca...candva...in trecut...au crezut ca s-au plictisit.Nu e corect nu?Oamenii nu sunt niste jucarii cu memorie pe termen scurt. Nu putem toti uita ce am simtit cand cineva s-a plictisit de noi...desi...nimic nu se schimbase in felul tau de a fi...de a vorbi...de a zambi...

Nu mai spune ca te plictisesti...chestia e ca ai nevoie de o schimbare...dar ai grija ca schimbarea care o faci sa implice pe cei care iti sunt aproape...ca daca te plictisesti de ei....atunci....

"what goes around comes around"

Tristetea

Ne aflam la capatul Pamantului, la ultima picatura de ocean secata de astrul zilei unde, pe o campie alba ca si cuvintele unui prieten fals sta Tristetea...si se simte singura, caci...nu e singura...Singuratatea se invarte in jurul ei, intr'un dans nebun si crud...cele doua fiind menite sa fie unite pe vesnicie...
Tristetea, neagra...adanca...nu stie decat un lucru sa faca...sa sape...provocand durere...
Dar acum sta pe campia goala...asteapta pe cineva...pe Ura...stie ca va sosi...doar ca uneori ii place sa se lase asteptata...ca...asa e Ura...
A fost candva si Regretul...dar s'a plistisit de jocul Singuratatii si s'a dus...

Cele patru nu s'au inteles niciodata...ele nu se pot juca impreuna...nu se pot amesteca...uni...stiu ca vor forma Haosul in suflet...stiu asta...ca uneori...niste creaturi proaste...care mereu se supraestimeaza si au placerea de a se complica...tind sa le amestece...fara sa stie ce'i asteapta...

Dar va veni vremea cand se vor plictisii...da...se vor plictisii si...se vor transforma intr'o pasta neagra...si...


liniste

Aberatii neintelese

Cati dintre voi ati ajuns sa simtiti o imbratisare mai aproape de suflet decat niste vorbe albe sau atingerea buzelor reci si mincinoase?
Uneori te simti trist,singur...si te auzi inauntru strigand,plangand,tanjind dupa o imbratisare...o imbratisare care iti spune ca totul va fi bine,ca toate trec,si cele bune si cele rele,ca persoana lipita de tine iti este alaturi,te incalzeste,te protejeaza iar apoi iti zambeste...
Ce ma oftica este ca...in ultimul timp...chestia asta a devenit foarte comerciala...si tot ce devine comercial...sfarseste prin a deveni fals...fals...fals...ipocrit!
Nu vreau!

A hug can say a thousand words
A hug can say a single word
A hug can mean a thousand things
A hug can mean completely nothing
A hug can be intentional
A hug can be by chance
A hug can tell everything
A hug can tell not a word
A hug is all of these and more
A hug is all I yearn

A hug is all I yearn...A hug is all I yearn...A hug is all I yearn...A hug is all I yearn...
And sometimes...all you need is a hug...

Toata chestia cu "free hugs"...ma gandeam...la cei care isi fac poze cu hartiute,cartoane [etc]
cu acest mesaj...poate se cred capabili sa dea imbratisari care chiar fac un om trist sa se simta bine...nu au nevoie decat de caldura sufleteasca si optimism...ca sa aiba ce transmite nuh?
Dar pana cand vor avea aceste doua"ingrediente"cheie?Au si ei"resursele"lor...prietenii cu care ies zilnic si se distreaza,melodiilelor preferate care le aduc zambetul pe buze si alte multe maruntisuri si rahaturi...de care...pana la urma...se vor plictisii...si trebuie inlocuite...melodii multe de ascultat,multe seri pierdute cu niste oameni plictisitori...si daca asa raman in pana de "resurse"?
Da stai...ca ei erau cei cu "free hugs"...........

Uneori doare

Te doare cand te tai cu cutitul nou din bucatarie...[shit! si ti'a spus mama sa ai grija ca e singurul cutit care taie foarte bine]...te doare cand te lovesti in clanta cu cotul...sau la sport cand iei o minge de voley in sfecla...la football cand cazi pt ca ai aparat poarta...cand te inteapa o albina cu "tupeu jegos"...cand un dobitoc de coleg iti pune piedica si te dezechilibrezi, sfarsind cu banca in brate[in cel mai bun caz]...cand iti mai trage mama o palmaca nu te'ai putut abtine sa tipi "da' mai lasa'ma in pace!"[tot in cel mai bun caz]...pot continua lista....da' chiar trebuie?

Caci mai mult te doare cand vezi ca oamenii se schimba...ca uita ce ti'au promis candva[ti'au promis mah!!]...ca te jignesc...si te doare...te doare contrastul dintre jignirea aceea si apelativul "sisa" care iti era adresat...te doare cand vezi ca propiile cuvinte iti sunt murdarite, imbracate intr'un sens jegos care nu face decat sa'i transforme pe ei in victime...cand victima nu e nimeni...nimeni...
Te doare cand simti falsitatea lor...si mai rau te doare cand iti spun ei ca esti fals...pufnesti in ras apoi esti serios...[bah...astia chiar cred asta...chiar...gandesc asa...]...
Te doare cand cineva iti promite ceva...iti da siguranta falsa de stabilitate...ce...prietenia voastra e cea mai puternica...e...vesnica!
Uneori tu te schimbi... Uneori modul in care te vad ei se schimba...

Si...
Uneori doare...