luni, 15 martie 2010

Da.Vreau.



Nu multi vor sa recunoasca modul in care mediul in care esti te influenteaza.Corpul,respiratia, sangele tau, toate se misca in propiul ritm, iar sunetele si miscarile din afara lui mereu trebuie sa fie in concordanta cu sufletul.
Dar cel mai puternic domina, si cum rasa umana este mult prea neinsemnata in fata naturii, aceasta din urma ne domina.
Psihicul meu striga ajutor.Atatea luni de frig, atatea luni de ploaie, zapada si frig. Frig ce prin insistenta lui, mi-a ajuns pana in suflet. De data asta Primavara se lasa mult prea mult timp asteptata. Ochii tanjesc dupa culoare verde, degetele dupa finetea petalelor florilor de zarzar, nasul de mirosul primaverii iar fata...mai ales fata...de caldura timida a soarelui cel crud de Martie.

E simplu. Vreau sa vad cum din nimic, totul devine din nou verde.




----------------

Spre surprinderea mea, ziua de azi mi'a rezervat se pare si un lucru bun. Am primit un premiu:D Chiar asa:D
Multumesc mult Cris :X

Acord premiul unei foarte vechi si bune prietene, Nico.


Sapte:

-urasc iarna
-imi iubesc zodia
-toti trandafirii care ii primesc ii usuc si ii pastrez
-nu pot "supravietui" fara mic dejun
-colectionez lumanari parfumate si masti venetiene
-ma atrage supranaturalul
-nu mi'e frica sa iubesc

vineri, 26 februarie 2010

Urat.


In seara asta am realizat ceva grav. Ceva trist. Ceva urat.
Imi aduc aminte cum dupa orice suparare, cearta, noroc sau bucurie…ma intorceam acasa la ceva drag. Ceva atat de simplu dar totusi atat de complex. Ceva ce intotdeauna era acolo, la fel, dar care se schimba in functie de mine, odata cu schimbarea din mine.
Am inceput sa fac ca de obicei, sa investesc sentimente…in ceva ce credeam ca doar imi va alimenta pofta de viata. Cine avea nevoie de jurnal in care sa’si transpuna gandurile? Cine avea nevoie de un prieten apropiat caruia sa ii destainui orice?
Apoi…hm.
Tot ce candva ma straduiam sa leg, legat ramasese, si nu mai puteam rezista sa simt asta. Am ajuns sa ma feresc de ea, cred ca am ajuns chiar sa o urasc. Pur si simplu amintirea placerii de altadata ma facea sa simt un cutit in stomac.Am creat o asa mare distanta intre noi, incat, acum intoarsa, vrand sa fie ca si cum nu s-a intamplat nimic, nu mai primesc acelas efect. Doar un usor gust amar.Cum sa mai am pretentia la caldura refugiului ce o simteam odata? Ma simt incompleta. Vreau sa relipesc acea parte din mine dar lipiciul s-a cam uscat. Vreau sa trezesc iar acea parte din mine dar nu primesc decat o amorteala ca raspuns. Din locul unde sunt acum, sa reusesc asta pare prea frumos ca sa fie posibil vreodata.

Am omorat muzica din mine.

joi, 8 octombrie 2009

Inca nu.



"Si te'a gandit sa scrii?"

Da, m'am hotarat sa scriu.

In cele din urma am reusit sa'mi fac o ordine in ganduri.As crede ca tanjesc dupa o schimbare,pasii mici si repezi pe drumul spre scoala,duc spre ceva nou. Spre ceva ce nu se vede.

Ah. Dar stiu ca e acolo.Da da.Totul tine de sincronizare. Si ce daca merg pe strada singura,si zambesc sau fac grimase la amintirea anumitor...episoade? Si ce daca playlistul de pe mp3, acum invatat pe de rost, ma face uneori sa incetinesc, sau sa grabesc pasul, sau sa schimb la urmatoarea melodie...si urmatoarea....si urmatoarea... Numai de m'ar opri cineva din jocul asta nebun si sadic.

"Stii Geny...poate tot raul asta e spre bine."

Am zambit neincrezatoare. Am mai fost la fel de sceptica. Apoi am crezut ca stiam ceva, sau credeam in ceva. Nu. Ma intreb amuzata si ingrozita cum viata evolueaza. Cum am ajuns sa imi urasc camera sau sa fiu fascinata de fluturi.Sa tresar cand sunt strigata intr'un fel sau sa ma incrunt cand aud o melodie.

Dar uite ce. M'am hotarat sa raman totusi la fel. Si pur si simplu ca iti place sau nu, sau imi place sau nu, stiu ca asa trebuie sa fie. Da.

miercuri, 8 aprilie 2009

Feel blind?





Sunt deja prea multe parfumuri…nuante de farduri…cearceafuri sifonate...oglinzi vazute…

Vrei sa traiesti, sa simti ca traiesti…parca ai zeci de ani in spate…te rog…mai scade jumate…

Camera veche…vizitata de prea…multe…in care ai ascuns lucrurile pretioase ca doar…nu vrei sa ramai fara ele…dar le’ai ascuns de atata vreme…ai impresia ca ai si uitat de ele












Nu ai timp….trebuie sa traiesti…

Fugi…hai, tine pasul…

Si, ti’e frica sa te uiti in spate.Ti’e frica…sa te uiti sa nu vezi pe nimeni mergand alaturi de tine…






Biletul se ieftineste…filmul deja devine plictisitor…curand sala va fi goala.

Ochi reci, piele aspra, par incalcit…suflet incuiat.

Afara,glume proaste…fum de tigara…ras isteric…bauturi ieftine…aparente.

Rupt din lumea ta obsesiva, te cuprinde frica…





Si acum?Ce urmeaza?

luni, 19 ianuarie 2009

Dor de...


Mi-e dor:
-sa imi placa o melodie atat de mult incat sa o ascult pana o invat
-sa doar cat vreau, cand vreau
-sa vad pomii si natura verde
-sa simt ca ma arde soarele
-sa vad un apus de soare undeva in afara spatiunui intravilan
-sa ma plictisesc
-sa fac poze
...acum...sa trec la lucruri serioase?
-sa vorbesc cu cineva despre absolut orice banalitate
-sa simt un hug sincer
-sa pot zambi cand ma intreb "cum va fi ziua de maine?"
-sa ies in oras dupa ore cu vechii prieteni
-sa rad pana simt ca ma doare burta
-sa aud ca cineva are nevoie de mine
-sa stiu ca pot avea incredere in cineva
-sa primesc o veste buna
-sa ma plimb pe strazile din Canterbury
-sa ma simt cu adevarat fericita

to be continued...maybe....

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Disper

Merg pe strada si ma uit la mine la tine la el la ea...la voi...la noi...la ei...la toti...si la nimeni....

Ce lume!

Hah...ce diferiti parem...dar toti suntem niste disperati paranoici...totul e atat de relativ...incat singuri ne cream siguranta...ne dorim atat de mult sa putem fi siguri de ceva, incat ajungem sa credem ca acel ceva se va intampla...ca acel ceva exista...este....acolo...pt noi

Atatea fete...atatea frici...intrebari...atatea sarme...sarme...da! pe care mergem...fiecare are sarma lui...

Ma holbez pur si simplu...ma opresc pe sarma mea...cu riscul de a ma taia sau de a'mi pierde echilibrul....si ma uit la voi...
Analizez toate gesturile...felul de a merge...privirea...ce ganditi?

Este incitanta ideea cum ca fiecare chiar se gandeste la ceva interesant...ceva ce tine de interiorul sau...nu de faptul ca in 10 minute trebuie sa ajunga la servici...sau ca...in dimineata asta cafeaua a fost de tot rahatul...

Dar e doar o idee de'a mea...si nu vreau sa o transform intr'o siguranta...nu vreau sa disper in asa hal...

Mi'e somn deja...pana la urma da'o dracu' de sarma...astept sa ma trezesti:)

miercuri, 10 septembrie 2008

Si tu te'ai plictisit?


Hai...nu fi suparat...oricine se plictiseste...nu? de fapt...asta chiar ar trebui sa fie un drept...dreptul la plictiseala...suna cam aiureah...ca scoasa dintr'o poveste gen Shrek...
Normal...te plictisesti la ora de istorie...cand prof toaca lectia... la un film care oricum te asteptai sa fie plictisitor dar prietenii tai au tinut mortis sa'l vedeti...poate chiar si atunci cand incepi sa te certi cu ai tai zilnic...pur si simplu...te plictisesti...te plictisesti sa inveti...sa fii atent...sa fii bine-dispus...sa iti pese...sa ajuti...???pana unde te plictisesti?


Pana cand vezi ca cineva s'a plictisit de tine...si te supara lucrul asta...te simti poate chiar jignit...te intrebi unde ai gresit...

Dar nu ti-ai dat seama...ca ...de cele mai multe ori...oamenii doar au impresia ca se plictisesc? e o iluzie, pt ca apoi...sa realizeze dorul care-l duc pt. acel ceva sau cineva de care...parca...candva...in trecut...au crezut ca s-au plictisit.Nu e corect nu?Oamenii nu sunt niste jucarii cu memorie pe termen scurt. Nu putem toti uita ce am simtit cand cineva s-a plictisit de noi...desi...nimic nu se schimbase in felul tau de a fi...de a vorbi...de a zambi...

Nu mai spune ca te plictisesti...chestia e ca ai nevoie de o schimbare...dar ai grija ca schimbarea care o faci sa implice pe cei care iti sunt aproape...ca daca te plictisesti de ei....atunci....

"what goes around comes around"