Disper

Merg pe strada si ma uit la mine la tine la el la ea...la voi...la noi...la ei...la toti...si la nimeni....

Ce lume!

Hah...ce diferiti parem...dar toti suntem niste disperati paranoici...totul e atat de relativ...incat singuri ne cream siguranta...ne dorim atat de mult sa putem fi siguri de ceva, incat ajungem sa credem ca acel ceva se va intampla...ca acel ceva exista...este....acolo...pt noi

Atatea fete...atatea frici...intrebari...atatea sarme...sarme...da! pe care mergem...fiecare are sarma lui...

Ma holbez pur si simplu...ma opresc pe sarma mea...cu riscul de a ma taia sau de a'mi pierde echilibrul....si ma uit la voi...
Analizez toate gesturile...felul de a merge...privirea...ce ganditi?

Este incitanta ideea cum ca fiecare chiar se gandeste la ceva interesant...ceva ce tine de interiorul sau...nu de faptul ca in 10 minute trebuie sa ajunga la servici...sau ca...in dimineata asta cafeaua a fost de tot rahatul...

Dar e doar o idee de'a mea...si nu vreau sa o transform intr'o siguranta...nu vreau sa disper in asa hal...

Mi'e somn deja...pana la urma da'o dracu' de sarma...astept sa ma trezesti:)