Da.Vreau.

Nu multi vor sa recunoasca modul in care mediul in care esti te influenteaza.Corpul,respiratia, sangele tau, toate se misca in propiul ritm, iar sunetele si miscarile din afara lui mereu trebuie sa fie in concordanta cu sufletul.
Dar cel mai puternic domina, si cum rasa umana este mult prea neinsemnata in fata naturii, aceasta din urma ne domina.
Psihicul meu striga ajutor.Atatea luni de frig, atatea luni de ploaie, zapada si frig. Frig ce prin insistenta lui, mi-a ajuns pana in suflet. De data asta Primavara se lasa mult prea mult timp asteptata. Ochii tanjesc dupa culoare verde, degetele dupa finetea petalelor florilor de zarzar, nasul de mirosul primaverii iar fata...mai ales fata...de caldura timida a soarelui cel crud de Martie.

E simplu. Vreau sa vad cum din nimic, totul devine din nou verde.




----------------

Spre surprinderea mea, ziua de azi mi'a rezervat se pare si un lucru bun. Am primit un premiu:D Chiar asa:D
Multumesc mult Cris :X

Acord premiul unei foarte vechi si bune prietene, Nico.


Sapte:

-urasc iarna
-imi iubesc zodia
-toti trandafirii care ii primesc ii usuc si ii pastrez
-nu pot "supravietui" fara mic dejun
-colectionez lumanari parfumate si masti venetiene
-ma atrage supranaturalul
-nu mi'e frica sa iubesc

Urat.

In seara asta am realizat ceva grav. Ceva trist. Ceva urat.
Imi aduc aminte cum dupa orice suparare, cearta, noroc sau bucurie…ma intorceam acasa la ceva drag. Ceva atat de simplu dar totusi atat de complex. Ceva ce intotdeauna era acolo, la fel, dar care se schimba in functie de mine, odata cu schimbarea din mine.
Am inceput sa fac ca de obicei, sa investesc sentimente…in ceva ce credeam ca doar imi va alimenta pofta de viata. Cine avea nevoie de jurnal in care sa’si transpuna gandurile? Cine avea nevoie de un prieten apropiat caruia sa ii destainui orice?
Apoi…hm.
Tot ce candva ma straduiam sa leg, legat ramasese, si nu mai puteam rezista sa simt asta. Am ajuns sa ma feresc de ea, cred ca am ajuns chiar sa o urasc. Pur si simplu amintirea placerii de altadata ma facea sa simt un cutit in stomac.Am creat o asa mare distanta intre noi, incat, acum intoarsa, vrand sa fie ca si cum nu s-a intamplat nimic, nu mai primesc acelas efect. Doar un usor gust amar.Cum sa mai am pretentia la caldura refugiului ce o simteam odata? Ma simt incompleta. Vreau sa relipesc acea parte din mine dar lipiciul s-a cam uscat. Vreau sa trezesc iar acea parte din mine dar nu primesc decat o amorteala ca raspuns. Din locul unde sunt acum, sa reusesc asta pare prea frumos ca sa fie posibil vreodata.

Am omorat muzica din mine.